Intuiție sau frică? Vocile din interiorul tău sunt tot tu

Întrebarea care apare natural în procesul de dezvoltare al intuiției este: Ceea ce percep acum e intuiție sau frică?

Majoritatea oamenilor vor să afle diferența dintre intuiție, ego, frică, rațiune sau „vocile altora”.

Dar există o perspectivă mai matură: toate aceste voci sunt ale noastre, mai exact aspecte ale conștiinței noastre fragmentate. Confuzia nu vine din faptul că ele există, ci din faptul că nu ne-am cunoscut încă suficient vastitatea universului interior.

Intuiție sau frică – de ce pare atât de greu de diferențiat?

În interiorul nostru există mai multe părți:

• o parte care gândește logic;

• o parte care se teme;

• o parte care caută validare;

• o parte loială familiei sau sistemului în care am crescut;

• și o parte care doar știe.

Când ne întrebăm dacă e intuiție sau frică, de fapt încercăm să distingem între reacție și claritate. Nu facem diferențierea prin a respinge frica sau a idolatriza intuiția. O facem prin a le asculta pe toate. Când o parte din noi este auzită și liniștită, zgomotul scade. Iar în acel spațiu, intuiția devine mai clară.

Prin prezența noastră iubitoare devin evidente părerile și punctele de vedere fixe legate de cine suntem și ce ne dorim, preluate din exterior. Dezvoltând în timp siguranță de sine, vocea intuiției devine mult mai clară și radiantă printre alte voci ce vin din codependență, iubire înțeleasă prin loialitate oarbă față de neam și alte gânduri induse inclusiv prin manipulare în masă (o temă foarte de actualitate acum).

Nu suntem fragmentați, dar funcționăm în părți

De multe ori asociem confuzia acestor voci interioare conceptului de „fragmentarea conștiinței”. Fragmentarea conștiinței nu înseamnă că suntem „rupți” sau „sparți” în bucăți, ci doar că, în urma experiențelor de viață, ne organizăm psihic în părți, iar fiecare parte are un rol.

De exemplu:

• o parte din tine vrea libertate;

• o parte vrea siguranță;

• o parte caută validare;

• o parte se teme de respingere;

• o parte știe exact ce vrea.

  
  

Când ele nu sunt integrate, apare confuzia.

Însă în esență noi nu suntem fragmentați, ci avem doar părți care s-au format pentru a face față experiențelor de viață.

O parte din tine a învățat să fie logică. O parte a învățat să fie precaută. O parte a învățat să fie loială. Pe măsură ce devii prezent cu ele, începi să vezi mai clar dacă reacționezi din intuiție sau frică.

Ce se întâmplă când autoritatea se mută din exterior în interior ?

Pentru multe generații, autoritatea a fost externă: instituții, religie, sisteme politice, norme sociale. Când individul începe să gândească și să simtă autonom, părțile din noi care se bazează pe logică, pe o înțelegere foarte clară a realității (dar realitate care își are baza în trecut), indusă de instituții politice și religioase care au zis că ele sunt autoritatea, se cam sperie de valul de schimbare ce vine. Sistemul interior construit pe reguli externe poate intra în alertă pentru că, oamenii nu mai respectă autoritatea indusă, nu se mai iau după propagandă deoarece nu mai văd lucrurile ca în trecut.

În astfel de momente ies la suprafață acele puteri personale suprimate la nivel de umanitate în ultimele mii de ani.

În primul rând vine sentimentul și conștiența de faptul că Divinitatea suntem noi toți și suntem ființe suverane. Eliberarea asta de vraja controlului și a dominării ne mai scutură și sistemul nervos, și poate crea o stare de agitație, neliniște sau chiar simptome fizice. Este un semn că vechiul mod de funcționare se reorganizează. E important să învățăm să ne conținem și să nu creăm povești despre ce simptome avem.

Cum devine vocea intuiției mai clară

Pe măsură ce îți dezvolți siguranța de sine:

• devin vizibile convingerile preluate din exterior;

• observi unde funcționezi din codependență;

• începi să îți dai credit pentru ceea ce simți.

  
  

Vocea intuiției devine mai clară nu pentru că apare ceva nou, ci pentru că înveți să îți conții părțile reactive pe măsură ce te maturizezi.

Cum înveți să alegi din interior

Întrebarea ce vine o dată cu maturizarea nu este doar „E intuiție sau frică?”, ci:

Cum pot să devin suficient de stabil încât să îmi asum ceea ce simt?

Asta presupune:

• prezență;

• auto-compasiune;

• capacitatea de a conține copilul interior;

• renunțarea la loialități oarbe și la validare externă;

• și, bineînțeles muuult exercițiu. :)

  
  

În timp, diferențierea dintre intuiție sau frică ia loc de la sine.

Pe parcurs ce tot lucrăm pe a ne conecta cu cât mai multe părți din noi (așa cum procedăm și în cursul Tu și inTUiția), ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine, dar și ne este din ce în ce mai ușor să le diferențiem. Însă nu facem asta prin a desconsidera una dintre aceste voci și prin a pune pe piedestal ideea de intuiție. Ci prin a le asculta, liniști, iubi, alina... deoarece astfel, liniștindu-se, devine din ce în ce mai ușor să auzim ce vrea sufletul și să urmăm direcția pe care ne-o trasează miezul ființei noastre.

Astfel, putem deveni sinceri legat de ce ne dorim și începem să cultivăm din ce în ce mai multă compasiune și capacitate de conținere atunci când viața ne scoate la suprafață o mogâldeață de copil interior ce are nevoie de iubirea noastră.

Dacă acest articol a rezonat cu tine și simți că e momentul să treci de la înțelegere la practică, în Modulul 0 al programului Tu și inTUiția lucrăm concret cu aceste mecanisme. Explorăm cum ieși din dominarea fricii și cum începi să alegi din claritate și responsabilitate, nu din anxietate. Te aștept în spațiul de lucru.