A fi mândri ne blochează capacitatea de a primi sprijin și conexiune autentică. Ne menține într-o iluzie a controlului și ne împiedică să ascultăm cu adevărat. E mai „sigur” să judecăm decât să ne arătăm sinceri. Ținem la imagine mai mult decât la relație... De asemenea, mândria ne poate ține captivi într-o situație care ne face rău, doar pentru a „dovedi” că reușim, că rezistăm greului, că "nu ne doboară pe noi suferința sau opoziția!". Ignorăm semnele corpului, ale intuiției, doar că să nu părem „slabi” sau „loseri”. E cale lungă de aici la mândrie sănătoasă, starea în care recunoaștem cu bucurie cine suntem și ce am realizat, fără a ne simți superiori altora. Cu mândria și aroganța avem de lucrat toată viața, iar cheia alchimiei lor este curajul de a le privi cu sinceritate, de a le recunoaște în noi și de a cultiva compasiune față de cei care încă se apără prin ele.
top of page
bottom of page
