Într-o societate care promovează ultra-productivitatea și te face să te simți prost dacă te odihnești, îți iei concedii sau chiar pauze mici, pauza a ajuns să fie confundată cu eșecul, stagnarea și lipsa de valoare. Ne temem să fim percepuți ca fiind leneși, așa că ne forțăm dincolo de limite, uitând că, uneori, tocmai pauza (tactică) este cea care ne ajută să evoluăm cel mai rapid. Avem nevoie de pauze pentru a putea integra creșterea din perioadele de avânt. Pauza e o parte naturală a ciclului de expansiune și contracție a conștiinței - este locul în care ne regenerăm. Când nu mai ai forță vitală pentru a continua să muncești, dar nu vrei să te oprești, "te împingi" la lucru, ceea ce cauzează stres și încordarea sistemului nervos. Foarte mulți oameni trăiesc burnout mascat prin hiperactivitate (push energy). E o boală modernă a suprasolicitării și a deconectării de sine, ce valorizează sacrificiul de sine pentru a evita judecata, pentru a nu rămâne în urmă (FOMO). În momentele în care ne oprim cu adevărat, când lăsăm grijile și „trebuie-urile” deoparte, mintea se golește. Din acest spațiu de liniște pot apărea revelații, idei noi, claritate, creativitate. Adevărata înțelepciune nu vine mereu din acțiune continuă, ci din momentele în care avem curajul să stăm în tăcere, din a seta intenții din spațiul de relaxare.
top of page
bottom of page
