De ce faci ceea ce faci?

Cresterea personala radicala debuteaza la unii prin faptul ca nu mai suporta pe cineva si se hotarasc sa faca ceva legat de asta. Ori arunca cu rosii, oua sau judecata in continuare, pana se inflameaza si ajung sa fie pusi fata in fata cu propria neputinta de a ii schimba pe ceilalti ca sa le fie lor bine.. sau boala sau depresie. Dorinta de a se vindeca ii aduce aproape de adevaruri ale inimii.

Altii practica introspectia, asa ca se apuca sa cerceteze circuitele ca sa vada de ce sar sigurantele asa des cand deschide gura mama, tata, sora, cumnatu', colega, sefu', etc.

Uitandu-se in interior, putini vad din prima acel aspect al lor flamand, ca un pui de vrabie cu gura deschisa, care urla sa fie vazut. Ei isi vad mai intai zidul din fata cuibului. Pe care scrie cu grafitti "Eu stiu mai bine!" sau, la cei mai cu moț: "I'm right, you're wrong".

Dupa ceva vreme de frecus la ego si poze puse pe wall, cumva se gandesc sa scoata capul din ograda. Ei pot parea cam cu nasul pe sus. Dar acesta e momentul cand ei vad si dincolo de problemele lor.

Din multitudinea de suferinte cotidiene, care mai inventate, care chiar reale, ei pot observa ca tiparul e cam acelasi.

Cineva a facut ceva in mod EGOIST, neluand in seama binele vecinilor, al planetei sau al... cosmosului.

Unii dintre acestia suntem chiar noi.

O buna parte din viata este posibil sa traim așa si nu e nimic rau in asta. E parte din călătorie, pana simtim chemarea la a trai mult mai practic interconectarea.

In loc sa ne grabim sa sarim sa ii ajutam pe altii, e mai util mai intai sa ne interiorizam si sa… hranim vrabia. Nu o fortam sa zboare, suntem atenti la nevoile ei si ii dam timp sa creasca. Oricat de inconfortabil e sa punem piciorul pe frana si sa avem rabdare, e cam..musai. Nu e egoism, e discernamant. Ca altfel iar ne urla stomacul gol si cautam hrana pe la altii, care uneori au, uneori n-au, alteori nu dau.

Astfel, intelegem ce nevoi (emotionale) avem si cum sa le hranim.

Devenim abili in acest proces de a ne uita la partile din noi cele mai VULNERABILE. Ele cresc, noi crestem.

Vedem alte vrabiute (ce metafora am ales :))) - vulnerabile, care nu au cum sa se autosustina. Chiar si cand credem ca nu avem cum sau cu ce, ni se arata ca, daca avem bunavointa de a ii hrani si pe alții si ei își doresc asta, primim si sustinerea necesara pentru a face asta. Si astfel crestem împreună!

Vedem ca uneori e usor sa sustii, alteori e greu, ca uneori esti muscat de mana de aceia carora le-o intinzi sa ii ridici. Nu se simt safe, nu sunt obisnuiti sa fie ajutati. Stiu cate maini am muscat si eu si cati m-au muscat pe mine.

"N-am nevoie de ajutor, ce crezi ca știi tu mai bine?",

"Las' ca mă descurc, sunt obișnuit sa trag tare",

"Pana la urma o sa mă prind si eu",

"Nu vreau sa te deranjez",

"Ce nu te omoara te face mai puternic", "

(Inchiderea primirii sau Bullying ca protectie.)

Poate sa te doara cand ajuti si cand te lasi ajutat.

Dar doar la inceput.

Apoi capeti asa, niste puteri, niste abilitati.

Pentru ca, atunci cand suntem satui si incetam a ne mai uita doar la gurile noastre, putem descoperi un adevar teribil: e mult mai eficient sa ii sustii pe ceilalti decat sa fii egoist.

E mai eficient! E si sustenabil!

De asemenea, e mai eficient sa te lași ajutat.

E mai eficient si iarăși, e si sustenabil. Pentru ca trecem prin etape diferite si cu toții avem si nevoia de a dărui, si nevoia de a primi.

Increderea asta in viata te imbogateste.

Un om care daruieste si care stie sa primeasca e bogat.

Nu o sa te simti niciodata in lipsa sau necaz. Pentru ca esti conectat. Stii ca nu dai din putinul tau, dai din prea plinul tau: dai din credinta in iubire, in conectare.

Dar cei pe care ii ajuti iti vor oglindi parti din tine. Mai niște vrăbiuțe speriate, mai niște colți fricoși... Si aici iar cresti :)

In procesul asta e important sa cauti sa iti urci vibratia ca sa iti fie mai usor sa oferi, sa fii generos si sa fii si practic.

Iti urci vibratia usor, cum am scris si mai sus, scotand capul din ograda. O sa iti mai vina sa te ascunzi dupa wall..

Te inalti.. Expandandu-te dincolo de ograda, dincolo de sat. Vazand ca in tine sunt si aia care te enervau cand trancaneau si pisica aia pe care nu ai luat-o acasa sa o salvezi si nici nu ai dus-o undeva, si extraterestrii aia care sunt de vina pentru tot si tot zidul ala mazgalit.

De aici vezi adevaruri trecute de unii in categoria spiritual bypassing: observi contextul de crestere fortat de un abuz,

vezi ca tu ti-ai ales fix parintii si prietenii aceia narcisisti, care te supara, si cat de mult ii iubesti,

poti ierta subit, crezi ca poti schimba lumea si o faci, accepti granitele existentei si nu iti mai doresti sa schimbi pe nimeni si vezi cat de perfecta e imperfectiunea lumii, care te supara si soca atat de des.

E o intrebare care merita adresata frecvent cand ajungi aici. Si, evident, fii onest fata de tine.

De ce faci ceea ce faci?

What drives you?

Si… cat de des te intrebi asta?