Fiecare om vrea să fie văzut...

Foarte des ne dorim să fim văzuți — dar cum ar fi să fim noi cei care văd? Să ne oferim nouă înșine acea privire clară, plină de prezență, pe care o așteptăm de la ceilalți.

Uneori, cei care ne dorim cel mai mult să ne vadă nu pot face asta. Poate nu știu cum, poate nu pot in acel moment. Iar noi, în adâncul nostru, știm că avem daruri, forță, creativitate, determinare.  

Oamenii vor să fie văzuți pentru că prin privirea celuilalt se simt reali, valoroși și conectați, iar această oglindire vindecă, dă sens și activează potențialul interior.

Lumina interioară are acest dar: scoate la suprafață atât atributele strălucirii noastre - unicitatea noastră, cât și umbra - felul în care ne ascundem și felul în care reacționăm la ce (ni) se întâmplă.

Ambele sunt valoroase, dacă învățăm să le privim. Când le putem vedea clar, observăm și care dintre ele primește mai multă atenție și energie de la noi.  

E foarte valoros să trecem printr-un proces prin care să ne vedem propria umbră - pentru că adesea, când nu o vedem, ne identificăm cu ea, sau ne apare în oamenii din jur.  

De aceea, e esențial să ne uităm la noi prin lentila compasiunii. Ca să putem privi fără să ne judecăm și fără să ne lăsăm prinși în vechile tipare.

Responsabilitatea noastră nu este să corectăm ceea ce e greșit în lume, ci să ne conectăm cu prezența interioară a sinelui prin care totul se integrează în mod natural prin iubire: a privi prin iubire.

A crește în conștiință înseamnă a vedea tot ceea ce ești, în cazul taberei pt femei - atât unicitatea strălucirii interioare, precum și "biata de mine" și "șmechera de mine".  Am vorbit despre aceste aspecte ale noastre în tabăra "Strălucirea Interioară" din luna octombrie 2025, am dansat cu ele, le-am recunoscut în corp, le-am îmbrățișat și le-am recunoscut și lor puterea :)

Strălucirea este o frecvență, este ceea ce emani, natural, în jur.

Este cum îi faci pe alții să se simtă.

Este lumina care se emană atunci când nu ne mai identificăm cu umbra.

Pentru unii se simte ca pace, pentru alții ca adevăr, coerență, prezență, compasiune, acceptare, putere interioară,...

Ceea ce semeni, aia culegi. Acest magnetism atrage în viața noastră experiențe din aceeași gamă. E o arta, dar și un sport - un ping pong cu viața.

Însă mai vin și altfel de mingi la fileu, care ne provoacă și pe care nu le putem prinde și care uneori ne lovesc fix în cap. Așa că învățăm și noi să “jucăm murdar”.

Nu avem mereu timp și spațiu spre a depune efortul de a ne alinia cu sinele nostru și a ne da voie să strălucim. Societatea e structurată astfel încât să nu putem prioritiza mereu asta!

Se mai întâmplă asta și pentru că mulți nu am fost văzuți în strălucirea geniului nostru unic, ci prin lentila de a corecta ce e “greșit” la noi, ca să "fit in", fapt ce echivala atunci cu un sentiment de siguranță din a aparține.

Avem multe “beneficii secundare” din a "manifesta" prin umbre, din a nu le da drumul.

• Spre exemplu: prin autocompătimirea emanată dintr o stare a eului din “biata de mine” putem primi multă atenție și resurse, fără să facem un efort suplimentar pentru ele.

  A te victimiza e diferit de a fi o victimă - e o atitudine aleasă adesea inconștient.

• Din superioritatea “șmecherei de mine” putem obține o eliberare temporară de frică, sentimentul de importanță și o alianță cu alți “șmecheri” prin care credem că suntem în siguranță - prin care ne imaginăm siguranță. Aceste atitudini ne separă de ceilalți. Sunt strategii de apărare de suferință care “ne apară” și de iubire, pentru că ne construim o carapace dură.

În tabără am realizat că iubirea ne motivează să ne asumăm responsabilitatea de a recunoaște tiparele inconștiente care ne țin la distanță de cei pe care îi iubim. Nu e vorba despre a ne CORECTA comportamentele de suprafață, ci despre a vedea cum aceste mecanisme alimentează separarea.

Într-un fel, tot ce-și dorește umbra noastră este să fie văzută… iubită…

Pentru că umbra noastră conține părți din noi care au fost respinse, rușinate sau ignorate de oameni dragi nouă... iar a fi văzute și iubite le eliberează din izolare, le reintegrează și ne aduce înapoi întregirea și autenticitatea.

Și ca să putem vedea cu adevărat, poate că nu mai e nevoie să ne oglindim umbrele unii în alții, încercând mereu să reparăm ceva ce pare greșit în noi. Cum ar fi dacă ne-am vedea strălucirea și umbrele cu aceeași claritate? Recunoști momentul când faci asta pentru că nu mai simți tensiune în corp și nu mai ai nimic de apărat. E un proces care nu se întâmplă tot timpul lin… de cele mai multe ori vine în valuri ... dar și în salturi.

Pentru mine a fost o experiență foarte intensă să țin spatiu pentru așa ceva.

Am fost ca și în transă 5 zile și simțeam cum îmi comunică atât de multe câmpul despre ce am de adus pentru a lăsa să iasă ceva la suprafață, ceva ce are nevoie să fie văzut în grup. Deși a fost extrem de dinamic, prin faptul că am personalizat mai tot, nu am simțit oboseală sau rezistenta la proces. Am simțit că asta îmi e dat să fac și că de mult timp așteptă sufletul meu să tina și omul din mine pasul cu aceasta chemare de a crea experiențe mai lungi live, nu doar virtuale, prezent în mine de atâta timp.

Ador să creez experiențe meditative în care interacționez direct cu câmpul energetic și las să curgă ce vine pe momentAdesea primesc feedback-ul că a fost exact ce intenționaseră să primească, deși nu scoseseră asta pe gură. Și e o onoare pentru mine să țin constelații PIV (Procesul integrării vieții - Wilfried Nelles) cu un grup pe parcursul a mai multe zile.

Mulțumesc celor 10 doamne minunate care au participat la prima ediție a taberei “Strălucirea interioară” și s-au deschis spre a ne întâlni cu TOTUL, așa cum suntem, prin compasiune. Câtă bucurie ne-a adus asta! …Pe lângă deserturile magice ale doamne Sorina de la Casa romantic :)