Sincronicitate si magie

Calea ușurinței

Atunci când muncim din greu dobândim anumite virtuți de măiestrie, cum ar fi disciplină, perseverență, determinare, anduranță. Insa nu e deloc placut sa fim mereu sleiti de puteri ca sa ne dovedim ca suntem buni sau ca "meritam".

A munci din greu nu este singura cale de a trai virtuos. Este o etapă.

Ne putem onora ființa prin a alege simplitate, ușurință, focus și aliniament cu ce ne face pe noi unici.

Această atitudine în fata vieții nu exclude munca, ci creează mai degrabă premisele unui efort mai susținut.

Simțim că pune și Universul o mână la treabă și ne oferă resursele pentru a ne împlini visurile.

E o chestiune de putere personală să cerem universului, să ne lasam ajutați.

Accesăm conștient puterea noastră spirituală.

În continuare este necesar să fim determinați și să perseverăm în a parcurge toate etapele necesare de devenire a acelei persoane care face (care lasă) lucrurile să se întâmple.

Doar că partea aia din noi care tot așteaptă laude (și critică, la pachet) se lasă ținută de mană de o parte blândă și iubitoare din noi, parentală, care ne oferă siguranță și încredere: Sinele nostru Divin.

Schimbând această paradigmă, copiii noștri interiori nu se mai străduiesc să facă tot felul de giumbușlucuri că să simtă că merită să primească iubire, că să se asigure că vor fi acceptați și susținuți în aventurile lor.

Ci își dau voie să se joace și să creeze.

Acea gândire magică a copilului nu mai este nerealistă, ci o resursă în a obține ce ne dorim. În a trăi miracole.

Și miracolele nu sunt ceva nemaintalnit, nu sunt ceva absurd pentru un adult.

Atunci când recunoaștem că viața în sine e un miracol, înțelegem mai profund realitatea.

Faptul că ne-am născut și încă ființăm pe aici, faptul că în lumea asta mare noi am întâlnit niste oameni atât de dragi sufletului nostru, faptul că simțim conectare cu animalutele și cu întreaga natură – toate acestea sunt miracole.

Ele au venit la noi prin sincronicitate și magia noastră este că le-am primit.

Că am lăsat să se întâmple.

Aceasta este ușurința.

Atunci când recunoaștem miracolele, ele încep să apară din ce în ce mai des.

Doar pentru că suntem atenți la ele, le invităm în realitatea noastră.

Percepem din ce în ce mai multe posibilități de a obține ce ne dorim și parcă și munca devine mai ușoară și nu mai pare o corvoadă. Pentru că această realitate este foarte hrănitoare și vine și din a ne simți profund susținuți. Astfel, percepem ușurință în manifestare.

Înțelegem că inclusiv devenirea noastră este un miracol. Mă refer la călătoria de DEVENIRE a persoanei care își împlinește cele mai mari visuri.

Nu mai lăsăm ego-ul nostru spiritual să preia frâiele, crezând că prin micro-management iți împlinește visele. Îl vedem și îl potolim cu recunoștința noastră pentru ceea ce simțim în fiecare moment de la viață, amintindu-ne că totul e perfect și mereu primim tot ce avem nevoie.

Nu ne mai stresăm că nu avem nu stiu ce promovează societatea că are o persoană de succes.

Suntem ghidați de un profund sentiment al împlinirii personale, posibilitate care era greu de văzut în societatea din trecut, poate chiar și pentru părinții noștri, în cazul unora dintre noi. Noi putem avea scopul nostru, menirea deloc superficială, care ne cheamă la evoluție.

În acceptarea faptului că suntem ființe spirituale, devenim profund umani.

Și așa „ne depășim condiția” – adică condiționarea care ne face să ne poziționăm în clase sociale și să ne comportăm ca atare, în loc de a trăi în inimă, știind că la nivel de esență suntem același spirit cu toții.

Astfel, sesizăm imediat când nu suntem autentici pentru că vrem să împlinim subconștient ce vor alții de la noi.

Ne oferim compasiune.

Ne retragem mai repede energia din realitățile altora.

Și ne lăsăm să curgem în inima noastră, într-o inspirație profundă, abdominală, pe care vă invit să v-o oferiți acum.

Prin imaginația creatoare a inimii noastre ne creăm conștient realitatea și acest lucru duce la dizolvarea treptată a valurilor de iluzie, uitare și frică.

Ne amintim cu totul că nu suntem separați unul de celalalt și nicidecum de Dumnezeu. Și ne facem viața ușoară unii altora.

Fie ca fiecare din noi să primească cu ușurință și să se bucure pe deplin de viață!

Cere și ți se va da!