Când începem să ne amintim că ceea ce ne enervează în ceilalți poate fi și o parte din noi, ego-ul începe să se relaxeze. În loc să ne oglindim reciproc umbrele, putem începe să ne oglindim unii altora lumina.

În loc să ne conținem emoțiile, să ne așezăm în corp, să ieșim la o plimbare sau să lăsăm intensitatea să se decanteze, ajungem să depindem de exterior pentru a ne calma interiorul. La început, această dependență nu este patologică. Este biologică.

„Știți cum îi numeau, în vremurile de demult, pe oamenii care făceau schimb instant între emisferele cerebrale? … Vrăjitori!!”. Astăzi, ceea ce odinioară era considerat misterios sau magic are o explicație clară în neuroștiință: flexibilitate neuronală.