Putere personală, vulnerabilitate și ascensiune

"𝑁𝑢 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑣𝑖𝑐𝑡𝑖𝑚𝑎̆, 𝑡𝑢 𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑎𝑠𝑡𝑎!" - e genul de frază care tot apare în contexte în care cineva se vulnerabilizează și altcuiva i se face rău dacă vede "sânge", rană, durere.

Ca o demonizare a victimizării, uneori inclusiv între oamenii "spirituali".

E important să înțelegem că, la un anumit nivel, noi am ales să jucam jocul. Dar jocul implică uitare și acea 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞, în care simțim din plin partea rănită și o lăsăm să se exprime, să zică inclusiv "𝑛𝑢 𝑎𝑚 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑎𝑠𝑡𝑎, 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑝𝑜𝑡 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑢𝑟𝑐𝑎", e tot parte din "joc".

Dacă aspectele noastre “trezite” se sesizează când văd rană și durere, posibil această trezire a intuiției să nu fie balansată de o 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐢𝐢 pe măsura unui adevăr spiritual, precum existența incontestabilă a liberului arbitru și a karmei.

𝑫𝒆𝒔𝒄𝒉𝒊𝒅𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒊𝒊 𝒕𝒆 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒂𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂 𝒄𝒖 𝒔𝒖𝒇𝒊𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕𝒂̆ 𝒆𝒏𝒆𝒓𝒈𝒊𝒆 𝒄𝒂̂𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒕𝒆 𝒑𝒐𝒕̦𝒊 𝒔𝒄𝒖𝒇𝒖𝒏𝒅𝒂 𝒊̂𝒏 𝒂𝒅𝒂̂𝒏𝒄𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒕𝒂𝒍𝒆, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒗𝒆𝒅𝒆𝒂 𝒄𝒂̆ 𝒕𝒖 𝒂𝒊 𝒂𝒍𝒆𝒔 𝒔𝒂̆ 𝒕𝒓𝒆𝒄𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒔𝒊𝒕𝒖𝒂𝒕̦𝒊𝒆 𝒔𝒊 𝒑𝒐𝒕̦𝒊 𝒏𝒆𝒈𝒐𝒄𝒊𝒂 𝒄𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒐𝒃𝒕̦𝒊𝒏𝒆 𝒄𝒆 𝒊̂𝒕̦𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒆𝒔̦𝒕𝒊.

Însă, acest adevăr nu poate fi pus pe masă cu forța. Se numește 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥 - a încerca să influențezi percepția cuiva asupra realității, fară a susține o deschidere a conștiinței sale. Control este ceea ce atrage adesea o persoană care a fost victimă, pentru că o parte din ea este deconectată de la puterea personală.

Unii oameni adesea 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐮𝐧𝐝𝐚̆ 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐮 𝐟𝐨𝐫𝐭̦𝐚. Mai ales in mediul de business.

Atunci când îl faci pe un om să accepte un adevăr prin tot felul de metode, nu îl împuternicești. 𝐄𝐥 𝐧𝐮 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐥𝐞𝐚𝐝𝐞𝐫, 𝐜𝐢 𝐟𝐨𝐥𝐥𝐨𝐰𝐞𝐫. Pentru că el nu are experiența de a se ghida pe el spre a conștientiza.

𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐢̂𝐥 𝐢̂𝐦𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐥 𝐯𝐞𝐳𝐢 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐢 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐢 𝐜𝐞 𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐬𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐳𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 𝐜𝐚̆ 𝐞 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐚̆, iluzie întipărită în memoria sa prin experiențele dureroase din trecut. 𝐀𝐥𝐭𝐟𝐞𝐥, 𝐢̂𝐥 𝐝𝐨𝐦𝐢𝐧𝐢, crezând că îl ajuți, și îi reîntărești convingerea că poate fi abuzat și că e lipsit de putere.

Foarte multe mișcări sociale, culturale, religioase sunt bazate pe dominare. Le poți identifica observând fanatismul lor, determinarea de a ucide pentru o idee. Fie că e crimă sau desconsiderandu-l după propriile idei. Adică judecandu-l. Excluzandu-l.

𝐉𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭𝐚 𝐧𝐮 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐦𝐢𝐜𝐬̦𝐨𝐫𝐞𝐳𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚.

Când avem impresia că nu am ales, că suntem victima unei circumstanțe exterioare, încă nu am pătruns suficient de profund în adâncurile psihicului nostru pentru a descoperi gândul inițial, fie că a fost plantat de noi sau...”implantat” de alții ("inception"). Pentru asta este nevoie de 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆.

Dar, a fi puternic nu înseamnă a căștiga mereu orice dispută.

𝐀 𝐟𝐢 𝐮𝐧 𝐢̂𝐧𝐯𝐢𝐧𝐠𝐚̆𝐭𝐨𝐫 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐢 𝐥𝐢𝐝𝐞𝐫.

A fi lider presupune a nu inventa ceva doar ca să ieși învingător, ca să eviți să fii vulnerabil, ca sa eviți sa recunoști ca ai fost implantat cu o judecată sau o direcție anume.

A pierde o dispută nu înseamnă a fi victimă.

𝐈̂𝐧 𝐮𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐱𝐭𝐞 𝐞 𝐎𝐊 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐦 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐭̦𝐢𝐥𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞, pentru că ele au o putere specifică, de care avem nevoie pentru a evolua. Fiecare poate descifra asta în funcție de contextul unic în care se găsește pus de “mâna destinului”. Adică de părțile din el care au scopul de a ghida procesul ascensiunii propriei conștiințe.

Nu avem de învățat vreo lecție în sine dintr-un abuz satanic, spre exemplu. Nicio lecție nu justifică să treacă cineva prin asta. Însă, în procesul de reîntregire / vindecare (ce poate dura mai multe vieți) dezvoltăm 𝒓𝒂̆𝒃𝒅𝒂𝒓𝒆, 𝒂𝒏𝒅𝒖𝒓𝒂𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒂𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆. Aceste virtuți sunt 𝒄𝒂̆𝒍𝒂̆𝒖𝒛𝒆 𝒊̂𝒏 𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒊𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆. Acestea sunt și atribute esențiale oricărui "𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚̆𝐭𝐨𝐫 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚̆", pentru că motivația de a trăi ca vindecător vine doar din inima sa. Are legătură cu ce simte pentru lume, nu cu posesiunile. Comorile sunt spirituale... și sunt urmate adesea și de cele materiale, dacă acest lucru este valoros pentru el. Dar doar ego-ul așteaptă validare și laude de la ceilalți prin statut. Sau se folosește de bani ca sa aibă pielea si mai dură.

Când cineva zice "𝑈𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑒 𝑚𝑖-𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑥 / 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 / 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 / ....!" și împroșcă cu durere câmpul, asta se simte intens. E aceeași durere cu care a fost atacat. 𝐸𝑙 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑎𝑓𝑙𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖. Unii îi zic PTSD și pot explica comportamentul său prin prisma traumei din corp.

𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐧𝐮 𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚̆ 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐭𝐚̆ (𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐱𝐭) 𝐧𝐮 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐢 𝐯𝐚𝐝𝐚̆ 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞 𝐠𝐮𝐫𝐚 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞 𝐚 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐜𝐞 / 𝐜𝐚̆ 𝐨 𝐝𝐨𝐚𝐫𝐞, 𝐜𝐚̆ 𝐢̂𝐢 𝐞 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐜𝐮𝐦𝐯𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐢𝐚𝐫 𝐭𝐫𝐚̆𝐝𝐚𝐭𝐚̆, 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐢𝐛𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐬𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐬𝐚̆ 𝐢𝐚𝐫 𝐜𝐮 𝐮𝐬̦𝐚 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚 𝐬𝐞 𝐭𝐫𝐚̆𝐝𝐚 𝐩𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐮𝐢𝐚𝐬𝐜𝐚̆.

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐚𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 te fac să nu te dezintegrezi și tu când se dezintegrează altul de suferință lângă tine. De aceea vezi unii doctori, asistenți, preoți, șamani, terapeuți care parcă sunt de neclintit și aduc alinare sau soluții în contexte inimaginabil de grele. Doar iubirea te mână să rămâi și să dai mai mult. Astfel, iubirea, fiind o vibrație muuuult mai înalta decât vina, rușinea, disperarea, … , le urcă și pe acestea. În timp, 𝐨𝐦𝐮𝐥, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐬𝐮𝐬𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐬𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐞𝐜𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭 𝐜𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆, 𝐢𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐬𝐚 𝐬𝐞 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐬𝐚 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐞𝐳𝐞 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞. 𝐀𝐬𝐜𝐞𝐧𝐬𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆.

Vulnerabilizarea este experiența în sine prin care avem de trecut pentru a ne aminti că noi am ales tot. Pentru că 𝒗𝒖𝒍𝒏𝒆𝒓𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒑𝒓𝒆𝒔𝒖𝒑𝒖𝒏𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒉𝒊𝒛𝒊 𝒍𝒂 𝒂 𝒂𝒗𝒆𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝒏𝒐𝒖 𝒊̂𝒏𝒄𝒓𝒆𝒅𝒆𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊, că nu te vor judeca / răni / trăda, că poți fi primit așa cum ești. Că poți să alegi iar și că vei alege bine pentru tine. Că poți fi loial valorilor tale.

Pentru a te conecta astfel cu tine, mai întâi trebuie să iți validezi experiența emoțională. Pentru a putea transcede trauma neputinței, a neajutorarii, e important să iți dai voie să o vezi, să te conectezi cu ea, să o auzi, o perioada, in contexte safe pentru tine, să o exprimi într-un fel sau altul.

Dar, ia în vedere că, dacă ai trăit mult timp în război și ai supraviețuit, ai pielea dură. Pari și ești mai dur. Pentru tine vulnerabilizarea nu a fost niciodată o opțiune - o asociezi cu 𝐬𝐥𝐚̆𝐛𝐢𝐜𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 și poate chiar cu moartea.

Așa că 𝐞 𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥 𝐜𝐚 𝐩𝐚̆𝐫𝐭̦𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐮𝐧𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐳𝐢𝐝 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐫𝐚̆𝐧𝐢𝐭𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐫 𝐯𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆ 𝐧𝐞𝐩𝐮𝐭𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭. E ca și cum ele trăiesc în lumi diferite, vorbesc limbi diferite. Una vorbește prin emoții și senzații, alta prin analiză și se deghizează în rațiune. 𝐍𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝, 𝐝𝐚𝐫 𝐩𝐨𝐭 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆𝐩𝐞𝐚 𝐚𝐦𝐚̂𝐧𝐝𝐨𝐮𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐞. A fi [și] vulnerabil înseamnă să fii sincer și corect cu tine, recunoscând perioada de doliu după ce ai pierdut și asumându-ți timp pentru a te întregi.

Un om puternic recunoaște când altul este într-un astfel de doliu. E o atitudine foarte superioară să-i zici într-un astfel de moment “𝑡𝑢 𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑎𝑠𝑡𝑎 / 𝑡𝑟𝑒' 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡̦𝑖 𝑡𝑜𝑡” unei persoane care a suferit ceva greu recent. Sau alteia care are pielea dură, 𝑐𝑎̆𝑟𝑒𝑖𝑎 𝑖-𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑙𝑢𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚𝑖𝑐. De către cei dragi (conștient sau fară să vrea, din sinele lor rănit), de către sistemul educațional în care s-a dezvoltat, de statul care se ocupă, printre altele, de "libera dezvoltare a personalității umane", de un mediu economic instabil…Apoi și de cei din zona de spiritualitate.

Când scriam despre război nu mă refeream doar la războiul care încă e întreținut și instigat de criminalii care apar la știri cu justificări de un narcisism patologic evident. Ci și la 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑎𝑡 𝑝𝑒 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑎 𝑡𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎, 𝑖𝑛𝑑𝑢𝑐𝑎𝑛𝑑𝑢-𝑡̦𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑝𝑙𝑒 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡𝑎𝑡𝑒, 𝑠𝑝𝑎𝑟𝑔𝑎𝑛𝑑𝑢-𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑏𝑢𝑐𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑐𝑢 𝑜𝑝𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑖𝑡𝑒. 𝐹𝑜𝑙𝑜𝑠𝑖𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑡𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑟𝑎̆𝑑𝑒𝑧𝑖 𝑜 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑧𝑏𝑖𝑛𝑎𝑛𝑑𝑢-𝑡𝑒…𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒. 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎 𝑎𝑝𝑜𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖 𝑚𝑎𝑛𝑖𝑝𝑢𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙.

𝐔𝐧 𝐨𝐦 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜 𝐭𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐚 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐢𝐭̦𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐳𝐢 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 pentru a le face loc acestor bucăți, pentru a le INTEGRA. Aceasta mișcare a conștiinței te aduce înapoi la 𝐋𝐈𝐍𝐈𝐒̦𝐓𝐄.

Nu mai ești declanșat emoțional, te ridici deasupra conflictului interior și exterior- 𝐚𝐬𝐜𝐞𝐧𝐬𝐢𝐨𝐧𝐞𝐳𝐢.

𝐂𝐚𝐮𝐭𝐚̆ 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐬̦𝐢 𝐟𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐮 𝐮𝐧 𝐨𝐦 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜!

in poza - rezonanta Schumann - sosrff.tsu.ru