Dizolvă dezamăgirea pentru a te elibera

Fiecare om este conectat la intuitia sa. Are instalat deja sistemul de navigare si trebuie doar 𝐬𝐚 𝐮𝐫𝐦𝐞𝐳𝐞 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐢 𝐬𝐚 𝐬𝐞 𝐛𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞. Insa ai experimentat si tu vreodata sa vezi clar pe GPS care e drumul spre unde vrei sa ajungi si sa zici „„𝘕𝘶𝘶𝘶, 𝘴𝘵𝘪𝘶 𝘦𝘶 𝘰 𝘤𝘢𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘣𝘶𝘯𝘢!!” ... si sa o iei pe stradute, sa te strecori printre masini, sa depasesti si sa iti faci calea ta? Sau cel de pe locul din dreapta sa zica „𝘝𝘪𝘳𝘦𝘢𝘻𝘢 𝘳𝘦𝘱𝘦𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘴𝘵𝘢𝘯𝘨𝘢, 𝘢𝘪𝘤𝘪, 𝘩𝘢𝘪, 𝘣𝘢𝘨𝘢-𝘵𝘦! 𝘚𝘵𝘪𝘶 𝘦𝘶 𝘰 𝘤𝘢𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘳𝘢𝘱𝘪𝘥𝘢!!!!”? Uneori ajungi mai repede, dar cu adrenalina, alteori mai incet, tot cu adrenalina si niste cortizol, alteori in acelasi interval, insa dopat bine cu hormonii corespunzatori, mult ravniti, care iti amintesc de copilarie.

In etapa noastra de explorare si de joaca astfel de actiuni sunt naturale si chiar necesare maturizarii. Ne bagam, testam, observam, intindem coarda, ne recalibram. Invatam mult din „𝘪𝘯𝘤𝘦𝘳𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘪 𝘦𝘳𝘰𝘢𝘳𝘦” si unii toata viata functioneaza asa. Fiecare are calea sa.

Chiar si atunci cand esti conectat cu intuitia si ai certitudinea GPS-ului, nu e musai sa dispui si de 𝐫𝐚𝐛𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞 pentru a urma 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐢𝐥𝐞 si pur si simplu a te bucura de calatorie, indiferent de cat e de lina sau „bumpy".

De aceea este foarte important si 𝐠𝐡𝐢𝐝𝐚𝐣𝐮𝐥 – insemnand aici suma actiunilor, a comportamentelor, atitudinilor si a valorilor tale. Cum te ghidezi? 𝐈𝐭𝐢 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐢 𝐯𝐨𝐜𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐮𝐢𝐭𝐢𝐞𝐢 𝐒𝐈 𝐨 𝐮𝐫𝐦𝐞𝐳𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐢 𝐬𝐢 𝐚𝐩𝐨𝐢 𝐢𝐭𝐢 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐜𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐭𝐚?

Daca atunci cand erai copil ai fost lasat sa experimentezi si incurajat sa „𝘨𝘳𝘦𝘴𝘦𝘴𝘵𝘪”, e posibil ca aceasta atitudine de experimentare sa fie o 𝐣𝐨𝐚𝐜𝐚 pentru tine, in timp ce, pentru cei care au fost restrictionati si controlati in copilarie, sa para foarte 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐚𝐧𝐭𝐚 aceasta abordare a vietii.

Unii oameni care nu au trait in adolescenta aceasta separare sanatoasa a emotionalului de rational este posibil sa intalneasca tot felul de situatii prin care isi ofera 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚 asta. De a se imputernici, intelepti, 𝐝𝐞 𝐚 𝐬𝐞 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐞𝐢 𝐢𝐧𝐬𝐢𝐬𝐢, de a se confrunta cu cele mai mari frici din tinerete – frica de a fi inselat, tradat, abandonat, 𝐅𝐑𝐈𝐂𝐀 𝐃𝐄 𝐀 𝐅𝐈 𝐅𝐎𝐋𝐎𝐒𝐈𝐓 𝐂𝐀 𝐔𝐍 𝐁𝐔𝐍 𝐃𝐄 𝐂𝐎𝐍𝐒𝐔𝐌.

Astfel, observand direct ca temerile noastre sunt irationale, primind sustinere pentru a ne desprinde de ele, invatam cu ajutorul altor adulti sa procesam informatiile prin intermediul inimii.

Prin astfel de experiente tip „𝐜𝐚𝐥𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐞𝐫𝐨𝐮𝐥𝐮𝐢", omul gaseste 𝐫𝐞𝐬𝐮𝐫𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐚 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐢𝐧 𝐒𝐈𝐍𝐄, de a nu se mai retrage in el, ci de a comunica prin deschidere, de a fi vulnerabil.

Aceasta trecere il duce intr-o realitate in care nu mai e posibil sa fie ranit si nici nu se refugiaza in "𝘱𝘦𝘰𝘱𝘭𝘦 𝘱𝘭𝘦𝘢𝘴𝘪𝘯𝘨" de teama de a rani. Pentru ca s-a deschis iubirii. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚 𝐚𝐫𝐞 𝐈𝐍𝐈𝐌𝐀 𝐋𝐈𝐁𝐄𝐑𝐀. Pentru ca intelege cum lucreaza Divinitatea prin toti spre evolutia intregului, chiar si atunci cand ego-ul sau, partea din el care vrea cu orice pret sa il protejeze de suferinta, interpreteaza situatiile ca fiind ceva neacceptabil in realitatea sa. 𝘕𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘰𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘳𝘦𝘻𝘪𝘴𝘵𝘦𝘯𝘵𝘢 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘴𝘶𝘧𝘦𝘳𝘪𝘯𝘵𝘦𝘪 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳𝘭𝘢𝘭𝘵𝘪, 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘴𝘪 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤𝘢𝘯𝘥 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘪𝘢 𝘴𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘦𝘴𝘤 𝘥𝘦 𝘦𝘭 𝘤𝘢 𝘴𝘢 𝘴𝘶𝘧𝘦𝘳𝘦.

𝐀𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐧𝐮 𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞𝐫𝐞. 𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐬𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐚𝐥𝐭𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭𝐚, 𝐮𝐧 𝐚𝐥𝐭 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦 𝐝𝐞 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞, 𝐨 𝐚𝐥𝐭𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐚𝐝𝐢𝐠𝐦𝐚. 𝐀𝐢𝐜𝐢 𝐬𝐢𝐦𝐭𝐢𝐦 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐣. 𝐒𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐢 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞.

De-a lungul vietii e posibil sa fi avut multe astfel de experiente de invatare in care am fost 𝐝𝐞𝐳𝐚𝐦𝐚𝐠𝐢𝐭𝐢. In care ne-am propus ceva si nu am reusit sau am avut incredere in oameni care erau nepotriviti sau incompatibili cu viziunea noastra de devenire . Ne-am deschis inima catre oameni care nu au avut grija de ea. Daca exista astfel de dureri neprocesate, daca nu am avut timp sa jelim acele relatii pentru ca „𝘢𝘷𝘦𝘢𝘮 𝘵𝘳𝘦𝘢𝘣𝘢” sau copii de crescut sau alte angajamente, e momentul sa le dam drumul. Sa recunoastem si sa eliberam atasamentele de propriile dureri, care se simt ca dezamagiri. Anul viitor vine cu o alta energie, una de dezvoltare accelerata.

Daca sunt parti din tine care cred ca ai fost 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐚 si inca nu ai reusit sa procesezi pana la capat ce s-a intamplat, e posibil sa „𝘪𝘪 𝘪𝘮𝘱𝘪𝘯𝘨𝘪” pe altii in rolul de 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫 al tau, sa ai ASTEPTARI de la oameni sa se poarte conform nevoilor tale sau sa ii faci antagonisti in povestea ta si sa zici ca te-au abuzat (𝐩𝐞𝐫𝐬𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢). Adevarul e ca nu toata lumea poate sa iti dea ce ai nevoie. 𝘕𝘶 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘢 𝘭𝘶𝘮𝘦𝘢 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴𝘢 𝘪𝘵𝘪 𝘥𝘦𝘢 𝘤𝘦 𝘢𝘪 𝘯𝘦𝘷𝘰𝘪𝘦.

Unul din lucrurile cele mai grele pentru mine a fost sa le spun oamenilor pe care ii iubesc „𝘯𝘶 𝘪𝘵𝘪 𝘱𝘰𝘵 𝘥𝘢 mereu 𝘤𝘦 𝘢𝘪 𝘯𝘦𝘷𝘰𝘪𝘦”. Nu pentru ca nu voiam, ci pentru ca in fix acel moment nu aveam resurse emotionale. Treceam eu prin ceva sau aveam alte responsabilitati sau nu rezonam cu povestea pe care si-o spuneau.

E important sa ne aducem inapoi la centru si sa alegem constient resursele care ne pot sustine 𝐬𝐚 𝐝𝐚𝐦 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐚𝐦𝐚𝐠𝐢𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐬𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐞𝐦 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞 𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫. Momentele in care ne-am amagit, am avut asteptari (nerealiste), nu am stiut sa deslusim realitatea, ne-am pacalit, ne-am grabit, am blamat, .., sunt puncte de crestere. In loc sa le ingropam, e potrivit sa le observam. Privind acele parti din noi, le scoatem din ascunzis, le dam voie sa se exprime iar, sa experimenteze iar si le sustinem prin Prezenta noastra de spirit. 𝐀𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐮𝐬𝐨𝐫 𝐬𝐚 𝐟𝐢𝐦 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐮 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢 𝐬𝐢 𝐬𝐚 𝐬𝐚 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐦 𝐮𝐧 𝐠𝐫𝐚𝐝 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐞𝐱𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐜𝐮 𝐜𝐞𝐢𝐥𝐚𝐥𝐭𝐢. E parte din procesul nostru de maturizare.

Va invit la serile de 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭𝐢𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚, 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐦𝐩𝐥𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐞, in care 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚𝐦 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭 𝐜𝐮 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐝𝐢𝐳𝐨𝐥𝐯𝐚 𝐝𝐞𝐳𝐚𝐦𝐚𝐠𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐢 𝐚 𝐧𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐢 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐢, 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞, 𝐛𝐚𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞, 𝐢𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭.- Inima libera.