În loc să ne conținem emoțiile, să ne așezăm în corp, să ieșim la o plimbare sau să lăsăm intensitatea să se decanteze, ajungem să depindem de exterior pentru a ne calma interiorul. La început, această dependență nu este patologică. Este biologică.

Lucrurile se așază însă de la sine atunci când îți dăruiești ție cunoaștere, prezență și odihnă. Când te înconjori de alți adulți emoțional și când înveți să rămâi în tine. Când intri prea des în rolul de „salvator”, este posibil să fii atras în hăuri emoționale foarte intense, inclusiv psihoze colective care se pot interpune între om și realitate.

Nu toate somatizările sunt traume. Uneori vin valuri de energie planetara– upgrade-uri – care ne accelerează procesul de accesare a conștiinței - lucru care necesită să ne odihnim mai mult pentru a se instala

Creșterea personală radicală debutează la unii prin faptul că nu mai suportă pe cineva și se hotărăsc să facă ceva legat de asta. Ori aruncă cu roșii, ouă sau judecată în continuare, până se inflamează și ajung să fie puși față în față cu propria neputință de a îi schimba pe ceilalți ca să le fie lor bine… sau boală sau depresie. Dorința de a se vindeca îi aduce aproape de adevăruri ale inimii.

De multe ori intrăm în vieți anterioare pline de virtuți, pe care, recunoscându-le în noi, ne ajută să gestionăm situația actuală. Putem activa acele virtuți / valori conștientizând că sunt deja în noi și deschizându-ne să primim recolta talentelor lucrate în alte vieți.